Stradă într-un centru de cartier din Cluj
… sau dacă cei 471 nu scapă, noi cu ce rămânem?
Faptul că statul de plată al Parlamentului devine mai mic, nu înseamnă că nouă, cetăţenilor ne rămâne mai mult. Cheltuielile publice şi mai puţin publice pot chiar să depăşească cele actuale. Evident, dacă se poate, se va depăşi.
Nu este greu de imaginat acest scenariu, când aşteptăm de cinci ani cei 42 de km de autostradă, care au costat mai mult de un sfert din bugetul alocat pentru 453km. Cunoaştem şi alte exemple.
Iată unul, limitîndu-ne la domeniul construcţiilor: ştim de o investiţie a cărei structură de rezistenţă a epuizat bugetul total. Structură din beton armat cu un cost de 1700 euro/mp!
„Oficialii” vor găsi explicaţii – este construită parțial în subteran, condiţii grele de execuţie, şamd. Mai important este faptul că s-a prevăzut construcţia în subteran pentru a păstra o grădină în folosul publicului, grădină a cărei refacere nu mai are finanţare căci banii s-au băgat în pământ. Sau altundeva, dar in orice caz nu mai sunt.
Aşa că publicul rămâne cu 300, cu grădina distrusă şi cu munţii de gunoi – alt exemplu pentru batjocorirea domeniilor pubice de către cei „autoritari”.
