Tot nu mă pot dumiri cu noua evaluare de încărcări. Dacă planșeul este din prefabricate din beton, care imbecil de furnizor ar băga cu 35% mai mult beton armat față de proiectul prefabricatului, în același preț?

În acest timp, adică în acela în care ni lene să gândim, Kapil Sibal, ministrul educației al Indiei din foto (nu, nu e al nostru, se vede din foto) anunță fabricarea începând cu 2011 a unui calculator cu ecran tactil, rulând pe Linux, fără hard disk dar cu memorie internă suficientă și memorie externă de stocare pe orice se conectează la USB, pentru 35 de dulăi, pardon, $35. În plus, prețul este de pornire, avându-se în vedere scăderea lui până la $10 în funcție de volumul de vânzări. Poate naviga pe Internet, include vizualizarea și / sau editarea de fișiere, cel puțin în formatele:
* .pdf, * .docx, * .ods, * adp, * .doc, * .xls, * .jpeg, * .gif, * .png, * .bmp, * .odt, * .zip, * AVI, * AC3.

Se vede că suportă OpenOffice, care este gratuit. Sunt curios în câte școli se face inițierea în Open Office. Sau câte instituții guvernamentale îl folosesc pentru redactarea de fisiere .doc sau .xls? Pentru că acceptul imbecilității cu prefabricatele vine dintr-o instituție guvernamentală. Când au redactat acceptul (adică au aderat), probabil foloseau un program comercial, și aveau licență; sau chestiile cu drepturile de autor sunt valabile numai atunci când vine vorba de impozite?

Deci cu 3% din PIB (nu 6% ca la noi) ministrul educației din India a reușit să reducă analfabetismul la 36% din populație (India are 1,2 miliarde!) și să și dezvolte împreună cu universitățile lor un dispozitiv de $35 cu care tot studentul să aibă acces la informație pentru procesul de învățare.

Iar noi ne plângem toată ziua că nu ne ajung banii, dar de făcut ceva în afară de furat sau de aranjat licitațiile, nu prea văd. Ba da, aderăm mai dihai ca epoxidu’ la orice imbecilitate vine din afară. Îmi vine în minute bancul acela comunist cu creşterea producţiei, unde Ionescu a propus să se lucreze 10 ore în loc de 8, apoi Popescu a propus că mai bine 12 în loc de 8, la care Bulă enervat, a propus să lucreze 24 din 24. Adunarea (generală) s-a indignat şi i-a cerut explicaţii lui Bulă. Acest a explicat simplu: „Așa nu mai mergem acasă la nevestele noastre, să facem copii tâmpiți ca Ionescu și ca Popescu”.

Din „noi muncim, nu gândim” am ajuns la: „noi furăm, nu gândim”, „noi dăm șpagă, nu gândim”, „noi copiem, nu gândim”. Greu cu gânditul ăsta…

În cele ce urmează, totul trebuie considerat ca o părere personală.

Noi am adoptat standardele Eurocode fără a ține cont de o serie de fapte. Mă refer în special la înlocuirea standardelor STAS 10101 cu privire la acțiunile în construcții. Pentru a ne fi mai ușor să notăm greutatea proprie cu D („Dead load”) iar greutatea utilă cu L („life load”).

Aveam conform STAS coeficenți de supraîncărcare diferențiați atât pentru L cât și pentru D. În Eurocode lucrurile sunt atât de simple încât avem combinația de bază 1.35*D+1.5*L. Tot atât de simple sunt și dincolo de Atlantic: după ASCE, avem 1.2*D+1.6*L.

La ce ajungem? La sarcini de calcul semnificativ mai mari, care conduc la greutăți proprii mai mari. De unde costuri mult mai mari pentru structură. În plus, creșterea greutății proprii (o masă ireductibilă) conduce la sarcini seismice atât de mari încât modelele de calcul se dau peste cap. Noi lucrăm cu axe pentru elemente liniare dar stâlpii de la parter încep să iasă din categoria elementelor liniare și să intre în cea a masivelor. Dar noi continuăm să considerăm într-o veselie axa elementelor și să strigăm prin piață că structura este din cadre. Cât de bine stăpânim masivele, în așa fel încât să avem o simulare rațională a comportamentului static și dinamic? Non-liniaritatea o lăsăm la o parte, deși totul este neliniar. Liniaritatea (și liniarizarea) sunt iluzii de genul egalității între comuniști.

Costurile ridicate de construcție reduc accesul multor oameni la resurse fundamentale, cum este cel al unei locuințe. Noi nu suntem nici Germania nici SUA în privința salarizării, dar adoptăm „norme de lux”, am putea spune, chiar „nesimțite” pe alocuri, din lenea de a adopta anexe naționale veridice.

Pentru că nici o catastrofă ca cea din filmul atașat nu s-a întâmplat la noi. Deși prostia de a turna 30cm de șapă pentru încălzirea prin pardoseală la etajul 4 n-am fi departe să o facem.

În definitiv, dacă sunt resurse, atunci ar trebui folosite în lupta împotriva lenei și a consecinței sale principale: prostia.

Filmul are trei părți, în total cca 30min. și ar trebui văzut cu cineva care știe engleză alături, dacă dvs. nu știți. Poate la un moment dat cineva va fi suficient de harnic să-l subtitreze.

Dacă e licitație, atunci încape loc de trucaje? În mod normal nu dar în lumea reală, da.

Ai mai mare nevoie casă când ești tânăr sau atunci când te caută popa să vadă dacă-i iese bugetul? Când ești tânăr, în lumea reală.

Ai nevoi financiare acute mai ales când ești bătrân? Nu, atunci când ești tânăr se întâmplă chestia asta.

Ar trebui să fie planeta curată, sau nu contează direcția în care îți faci nevoile.

De ce să meargă cei tineri la război? Ei au alte treburi. Ar fi interesant de înlocuit trupele din Afghanistan cu bătrâiorii care i-au trimis pe tineri acolo.

De ce nu este globul pământesc de la școală cu Polul Sud în sus?

Gravitația o fi reală sau ne face impresia că ceea ce vedem este real. Dacă de fapt ea e inversă, iar noi nu ne dăm seama?

Guvernele ar trebui să fie formate din oameni super-competenți? Aiurea, aia se întâmplă într-o altă lume; doar mergem la vot ca să subliniem că în lumea noastră reală, lucrurile se află într-o dreaptă orânduială, astfel de “derapaje” fiind imposibile.

Astfel, ar fi imposibil în zăpăcita aia de lume, ca întotdeauna mortul să fie de vină; principiul de a te afla în locul nepotrivit la momentul nepotrivit nu ar mai funcționa.

Fotografiile sunt de pe freshome.com, dintr-un articol cu titlul “Crazy Upside Down House in Germany”.

Nu ne e clar: cine e Crazy?

Un bun prieten, arhitect, vroia să mă facă să înțeleg cum arată, din punctul lui de vedere, o “grindă în peisaj de iarnă“.

Îl deranja cumplit o grindă, iar citatul memorabil era însoțit de o gesticulație care nu poate fi descrisă. Dacă aveam o cameră video, cred că mă apucam de scurt-metraje.

Câteodată unii au poftă de absurd. Absurdul îți poate induce o anume stare. După D.Ex., adjectivul absurd se referă la ceva “care contrazice gândirea logică, care nesocotește legile naturii și ale societății, contrar bunului-simț; ilogic”.

În Matematică, există metoda reducerii (?) la absurd (o fi absurdul ceva mic la care se poate reduce ceva MARE?).

Păi, dacă Ada Milea ne îndeamnă Să injectăm slănina în găină, spre mulțumirea prietenului arhitect, de ce nu am injecta grinda în placă? Cam așa se vede în foto că s-a făcut proiectul.

Păi, mai avem grindă și placă? Și cum rămâne cu lățimea activă de placă? O fi suficient de absurd? Sau n-o fi? Ce să-i spui proiectantului?

Pe 27 martie ar fi trebuit să sting lumina, o oră, ca să arăt (de Ora Pământului) că îmi pasă de încălzirea globală.

Ca să arăt cui? Fraierilor care fac bani indiferent de ce se întâmplă cu clima sau cu planeta? Poate neuronul fraierului pricepe de ce am stins lumina? Poate pricepe că zeci (sau sute de mii) de locuințe stau goale, deci cu lumina stinsă, pentru că singurul stimul al neuronului respectiv sunt banii?

Crede cineva că chestia cu becul o dată pe an are un efect mai mare decât becul lui Pavlov asupra câinelui, e drept, cel puțin o dată pe zi? Poate că dacă Ora Pământului ar fi aplicată cel puțin o dată pe zi și cu ocazia ei s-ar da n-$, aș participa. Și numai din dorința de a afla dacă fraierul are cumva un număr de neuroni similar cu cel al câinelui.

Și apoi, cine îmi poate garanta că încălzirea globală nu duce la multiplicarea neuronilor?

Așa încât, considerînd că stimulul este prea slab pentru a avea efect, nu îmi mai pasă de încălzirea globală. Asta până când voi simți un stimul cât de mic. Pe ăsta, sincer, nu-l simt nici eu, deși medicul care mi-a scanat creierul prin RMN mi-a dat în scris și pe CD că am mai mult decât un neuron.

În nepăsare, parcă altfel vezi conflictul dintre India și Bangladesh, vechi de vreo 50 de ani, asupra unei insule. Conflictul a fost stins de încălzirea globală: marea a acoperit insula. Oare yachtul-locuință din video o fi trecînd peste insula cu pricina?

Știți deja răspunsul la întrebare: dar cui îi pasă?