În cele ce urmează, totul trebuie considerat ca o părere personală.

Noi am adoptat standardele Eurocode fără a ține cont de o serie de fapte. Mă refer în special la înlocuirea standardelor STAS 10101 cu privire la acțiunile în construcții. Pentru a ne fi mai ușor să notăm greutatea proprie cu D („Dead load”) iar greutatea utilă cu L („life load”).

Aveam conform STAS coeficenți de supraîncărcare diferențiați atât pentru L cât și pentru D. În Eurocode lucrurile sunt atât de simple încât avem combinația de bază 1.35*D+1.5*L. Tot atât de simple sunt și dincolo de Atlantic: după ASCE, avem 1.2*D+1.6*L.

La ce ajungem? La sarcini de calcul semnificativ mai mari, care conduc la greutăți proprii mai mari. De unde costuri mult mai mari pentru structură. În plus, creșterea greutății proprii (o masă ireductibilă) conduce la sarcini seismice atât de mari încât modelele de calcul se dau peste cap. Noi lucrăm cu axe pentru elemente liniare dar stâlpii de la parter încep să iasă din categoria elementelor liniare și să intre în cea a masivelor. Dar noi continuăm să considerăm într-o veselie axa elementelor și să strigăm prin piață că structura este din cadre. Cât de bine stăpânim masivele, în așa fel încât să avem o simulare rațională a comportamentului static și dinamic? Non-liniaritatea o lăsăm la o parte, deși totul este neliniar. Liniaritatea (și liniarizarea) sunt iluzii de genul egalității între comuniști.

Costurile ridicate de construcție reduc accesul multor oameni la resurse fundamentale, cum este cel al unei locuințe. Noi nu suntem nici Germania nici SUA în privința salarizării, dar adoptăm „norme de lux”, am putea spune, chiar „nesimțite” pe alocuri, din lenea de a adopta anexe naționale veridice.

Pentru că nici o catastrofă ca cea din filmul atașat nu s-a întâmplat la noi. Deși prostia de a turna 30cm de șapă pentru încălzirea prin pardoseală la etajul 4 n-am fi departe să o facem.

În definitiv, dacă sunt resurse, atunci ar trebui folosite în lupta împotriva lenei și a consecinței sale principale: prostia.

Filmul are trei părți, în total cca 30min. și ar trebui văzut cu cineva care știe engleză alături, dacă dvs. nu știți. Poate la un moment dat cineva va fi suficient de harnic să-l subtitreze.