Existența este condiționată de subzistență. Nu poți exista dacă nu dispui de resurse, precum apa, aerul și (…scuze…) hrana. Calitatea existenței este dată de diversitatea și calitatea resurselor. Pentru diversitate, trebuie adăugate energia, asistența medicală și serviciile de orice fel.

Unitatea de măsură comună tuturor resurselor este moneda, sau mai ușor de înțeles, banii. Subzistența se poate măsura deci în bani, și drept urmare poate fi manipulată. Manipularea subzistenței cade în principal în competența guvernelor, dar mai există și alți factori, cum ar fi băncile, asigurătorii și existenții de afaceri. După părerea noastră, nu este corectă asocierea cuvântului om cu afacerea, dat fiind aspectul darwinist al evoluției, care ar presupune existența a-priori a unui strămoș, o maimuță de afaceri. Descoperirile arheologice de până acum nu au identificat așa ceva.

Guvernele colaborează atât cu băncile cât și cu existenții de afaceri. În democrație, oamenilor li se prezintă oferte de îmbunătățire a subzistenței de către grupuri de existenți de afaceri care ies în față sub forma unor așa numite partide politice. Fiecare om alege o variantă, astfel încât rezultă o direcție majoritară de manipulare a subzistenței pe un anumit teritoriu (numit în general țară), după anumite reguli.

Sistemul de mai sus este destul de gingaș și o poate lua razna ușor. Astfel, dacă sunt eliminați existenții de afaceri și băncile, atunci oferta de subzistență este întocmită doar de guvern, rezultând comunismul. Dacă, prin anumite mijloace, este exacerbată o singură ofertă a unui partid, în spatele căruia se află un singur grup de existenți de afaceri și o singură bancă, iar populația alege acea ofertă, atunci rezultă fascismul. Ambele „-ismuri” au fost experimentate și sunt mult mai rele decât democrația.

În orice variantă deci, omul obișnuit iese, mai mult sau mai puțin, jumulit. Unii oameni ajung jumuliți aproape total, iar pentru alții, proecesul de jumulire este dureros. În asemenea situații, se hotărăsc să-și ia subzistența în propriile mâini, parțial sau total.

Apelul la subzistența totală ca mod de viață este o alegere care scoate omul din sfera socială. Adevărul este că un anumit grad de jumulire trebuie acceptat. Reversul este câștigarea unei poziții de om cu resurse absolut limitate sau plecarea fie în sihăstrie, fie în anumite țări precum Ghana sau Congo, unde am auzit că mai există triburi subzistente primitoare.

Considerarea semisubzistenței (subzistența parțială) permite păstrarea legăturii cu societatea, reducînd în același timp, gradul de jumulire. Dacă nu puteți accede în poziții guvernamentale, nu aveți ADN de existent de afaceri dar doriți un grad redus de jumulire, atunci aceasta ni se pare a fi abordarea ideală.

Prima parte a acestui articol a avut un scop introductiv. În partea a doua, care va fi publicată săptămâna viitoare, vom aborda mijloace care vă stau la dispoziție, furnizate de arhitectură și ingineria construcțiilor.

Oricum, lupta cu morile de vânt este veche, doar că acum am dispune de mijloace moderne.

Bineînțeles, puteți comenta fără nici o teamă de jumulire.