Cu privire la fraieri, ultima concluzie la care am ajuns a fost existența a cel puțin două tipuri de materie: primă, respectiv cenușie. Nu credem că fraierii ar considera că materia cenușie ar putea fi primă, decât în cazuri foarte puține, cum ar fi cimentul sau cenușa zburătoare de termocentrală.

Așa încât credem că observarea unei catedrale zburătoare nu ar conduce un fraier către ideea de năzuință. Ar conduce mai degrabă către o idee cum ar fi «n-am cum să-i dau niște bani la popa ăla cu nazuri, că zboară; și apoi cum să intru eu acolo că cine o să-mi facă poze să se vadă că am fost la popa». Știind cât sunt de religioși fraierii, ne putem aștepta la un asemenea raționament; fraierii sunt bine dotați cu rațiune, de fapt îi sperie orice ce apare ca fiind irațional.

Se impune o clarificare. Plecăm de la supoziția irațională după care definiția din DEX a fraierului este incorectă. Am căutat un cuvânt a cărui sonoritate să inspire ceva și negăsind nimic mai potrivit ne-am oprit la cuvântul fraier. Rugăm toți cititorii noștri să înțelegă că înțelegem altceva prin cuvântul ales. Și că scriem aceste articole pur și simplu pentru a explica ce înțelegem.

De fapt, trecem printr-o criză.

Dacă nu ar fi existat criza, probabil că nu ne-am fi pus probleme în care sunt implicați fraieri. Una dintre probleme, o dilemă de fapt, pe care am rezolvat-o de la bun început a fost existența fraierului absolut. După ce ne-am analizat pe noi înșine am tras concluzia că așa ceva nu există.

S-a pus apoi problema principală: cum se poate ieși din criză.

Studiind atent situația, am observat că fraierii au intrat în criză într-un mod mai aparte. O bună parte dintre ei au pierdut mult, alții au pierdut mai puțin. Desigur, unii au avut de unde să piardă mult, dar alții au pierdut atât de mult încât au devenit faliți. Indiferent de nivelul pierderii, constatăm că fraierii nu reușesc să iasă din criză.

Așteaptă probabil să iasă alții mai întâi pentru că nu credem că le place acolo (acolo în criză). Ne punem tot felul de probleme în legătură cu situația lor, pentru că ei reprezintă una dintre cele mai importante resurse naturale ale patriei noastre.

Vom reveni asupra acestei analize cu siguranță. Rămânem pentru moment cu cea mai importantă chestiune. Oare situația fraierilor nu se datorează și ignorării (vecină cu disprețuirea) a celeilalte materii, respectiv cea cenușie. Oare fraierii noștri nu se bazează exclusiv pe manipularea materiei prime și o consideră (în cel mai bun caz) nulă pe cea cenușie?

Sau poate cea cenușie apare în ochii lor ca fiind irațională, caz în care pur și simplu îi sperie? Pe cine nu ar speria cenușa zburătoare de termocentrală? Mai ales când nu știi ce să faci cu ea?

În definitiv, ce poți face cu un colț de creier?