
„Tablet PC” nu e tabletă de înghițit!
Tot nu mă pot dumiri cu noua evaluare de încărcări. Dacă planșeul este din prefabricate din beton, care imbecil de furnizor ar băga cu 35% mai mult beton armat față de proiectul prefabricatului, în același preț?
În acest timp, adică în acela în care ni lene să gândim, Kapil Sibal, ministrul educației al Indiei din foto (nu, nu e al nostru, se vede din foto) anunță fabricarea începând cu 2011 a unui calculator cu ecran tactil, rulând pe Linux, fără hard disk dar cu memorie internă suficientă și memorie externă de stocare pe orice se conectează la USB, pentru 35 de dulăi, pardon, $35. În plus, prețul este de pornire, avându-se în vedere scăderea lui până la $10 în funcție de volumul de vânzări. Poate naviga pe Internet, include vizualizarea și / sau editarea de fișiere, cel puțin în formatele:
* .pdf, * .docx, * .ods, * adp, * .doc, * .xls, * .jpeg, * .gif, * .png, * .bmp, * .odt, * .zip, * AVI, * AC3.
Se vede că suportă OpenOffice, care este gratuit. Sunt curios în câte școli se face inițierea în Open Office. Sau câte instituții guvernamentale îl folosesc pentru redactarea de fisiere .doc sau .xls? Pentru că acceptul imbecilității cu prefabricatele vine dintr-o instituție guvernamentală. Când au redactat acceptul (adică au aderat), probabil foloseau un program comercial, și aveau licență; sau chestiile cu drepturile de autor sunt valabile numai atunci când vine vorba de impozite?
Deci cu 3% din PIB (nu 6% ca la noi) ministrul educației din India a reușit să reducă analfabetismul la 36% din populație (India are 1,2 miliarde!) și să și dezvolte împreună cu universitățile lor un dispozitiv de $35 cu care tot studentul să aibă acces la informație pentru procesul de învățare.
Iar noi ne plângem toată ziua că nu ne ajung banii, dar de făcut ceva în afară de furat sau de aranjat licitațiile, nu prea văd. Ba da, aderăm mai dihai ca epoxidu’ la orice imbecilitate vine din afară. Îmi vine în minute bancul acela comunist cu creşterea producţiei, unde Ionescu a propus să se lucreze 10 ore în loc de 8, apoi Popescu a propus că mai bine 12 în loc de 8, la care Bulă enervat, a propus să lucreze 24 din 24. Adunarea (generală) s-a indignat şi i-a cerut explicaţii lui Bulă. Acest a explicat simplu: „Așa nu mai mergem acasă la nevestele noastre, să facem copii tâmpiți ca Ionescu și ca Popescu”.
Din „noi muncim, nu gândim” am ajuns la: „noi furăm, nu gândim”, „noi dăm șpagă, nu gândim”, „noi copiem, nu gândim”. Greu cu gânditul ăsta…