Am „căzut” peste legăturile astea pentru că am căutat câteceva despre discretizarea în 3D. Le știam dar de mult nu m-am mai uitat să văd ce mai au nou.

Prima, are un nume foarte frumos: Persistence of Vision (POV Ray). Ray tracing sau urmărirea [razei de lumină], este o tehnică de imagistică 3D.

A doua, are un nume foarte interesant: Persistence of Ignorance este o colecție de lucrări bazate pe POV Ray.

De ce a ales autorul „persistența ingnoranței” ca titlul pentru colecția sa, când „iluminarea” contrazice „ignoranța”?

Sau nu? Probabil că nu. Pentru că altfel, chiar în fața evidenței că educația este esențială pentru dezvoltare, primul „iluminat” al țării declară că învățământul mai bine ar produce tinichigii decât filozofi.

În țara fraierilor, pe cine interesează filozofia? Nu e cerere la folozofi așa cum nu e nici la arhitecți și nici la ingineri și nici la medici valoroși! Așa că, ultimul, să stingă lumina!

Tot nu mă pot dumiri cu noua evaluare de încărcări. Dacă planșeul este din prefabricate din beton, care imbecil de furnizor ar băga cu 35% mai mult beton armat față de proiectul prefabricatului, în același preț?

În acest timp, adică în acela în care ni lene să gândim, Kapil Sibal, ministrul educației al Indiei din foto (nu, nu e al nostru, se vede din foto) anunță fabricarea începând cu 2011 a unui calculator cu ecran tactil, rulând pe Linux, fără hard disk dar cu memorie internă suficientă și memorie externă de stocare pe orice se conectează la USB, pentru 35 de dulăi, pardon, $35. În plus, prețul este de pornire, avându-se în vedere scăderea lui până la $10 în funcție de volumul de vânzări. Poate naviga pe Internet, include vizualizarea și / sau editarea de fișiere, cel puțin în formatele:
* .pdf, * .docx, * .ods, * adp, * .doc, * .xls, * .jpeg, * .gif, * .png, * .bmp, * .odt, * .zip, * AVI, * AC3.

Se vede că suportă OpenOffice, care este gratuit. Sunt curios în câte școli se face inițierea în Open Office. Sau câte instituții guvernamentale îl folosesc pentru redactarea de fisiere .doc sau .xls? Pentru că acceptul imbecilității cu prefabricatele vine dintr-o instituție guvernamentală. Când au redactat acceptul (adică au aderat), probabil foloseau un program comercial, și aveau licență; sau chestiile cu drepturile de autor sunt valabile numai atunci când vine vorba de impozite?

Deci cu 3% din PIB (nu 6% ca la noi) ministrul educației din India a reușit să reducă analfabetismul la 36% din populație (India are 1,2 miliarde!) și să și dezvolte împreună cu universitățile lor un dispozitiv de $35 cu care tot studentul să aibă acces la informație pentru procesul de învățare.

Iar noi ne plângem toată ziua că nu ne ajung banii, dar de făcut ceva în afară de furat sau de aranjat licitațiile, nu prea văd. Ba da, aderăm mai dihai ca epoxidu’ la orice imbecilitate vine din afară. Îmi vine în minute bancul acela comunist cu creşterea producţiei, unde Ionescu a propus să se lucreze 10 ore în loc de 8, apoi Popescu a propus că mai bine 12 în loc de 8, la care Bulă enervat, a propus să lucreze 24 din 24. Adunarea (generală) s-a indignat şi i-a cerut explicaţii lui Bulă. Acest a explicat simplu: „Așa nu mai mergem acasă la nevestele noastre, să facem copii tâmpiți ca Ionescu și ca Popescu”.

Din „noi muncim, nu gândim” am ajuns la: „noi furăm, nu gândim”, „noi dăm șpagă, nu gândim”, „noi copiem, nu gândim”. Greu cu gânditul ăsta…

În cele ce urmează, totul trebuie considerat ca o părere personală.

Noi am adoptat standardele Eurocode fără a ține cont de o serie de fapte. Mă refer în special la înlocuirea standardelor STAS 10101 cu privire la acțiunile în construcții. Pentru a ne fi mai ușor să notăm greutatea proprie cu D („Dead load”) iar greutatea utilă cu L („life load”).

Aveam conform STAS coeficenți de supraîncărcare diferențiați atât pentru L cât și pentru D. În Eurocode lucrurile sunt atât de simple încât avem combinația de bază 1.35*D+1.5*L. Tot atât de simple sunt și dincolo de Atlantic: după ASCE, avem 1.2*D+1.6*L.

La ce ajungem? La sarcini de calcul semnificativ mai mari, care conduc la greutăți proprii mai mari. De unde costuri mult mai mari pentru structură. În plus, creșterea greutății proprii (o masă ireductibilă) conduce la sarcini seismice atât de mari încât modelele de calcul se dau peste cap. Noi lucrăm cu axe pentru elemente liniare dar stâlpii de la parter încep să iasă din categoria elementelor liniare și să intre în cea a masivelor. Dar noi continuăm să considerăm într-o veselie axa elementelor și să strigăm prin piață că structura este din cadre. Cât de bine stăpânim masivele, în așa fel încât să avem o simulare rațională a comportamentului static și dinamic? Non-liniaritatea o lăsăm la o parte, deși totul este neliniar. Liniaritatea (și liniarizarea) sunt iluzii de genul egalității între comuniști.

Costurile ridicate de construcție reduc accesul multor oameni la resurse fundamentale, cum este cel al unei locuințe. Noi nu suntem nici Germania nici SUA în privința salarizării, dar adoptăm „norme de lux”, am putea spune, chiar „nesimțite” pe alocuri, din lenea de a adopta anexe naționale veridice.

Pentru că nici o catastrofă ca cea din filmul atașat nu s-a întâmplat la noi. Deși prostia de a turna 30cm de șapă pentru încălzirea prin pardoseală la etajul 4 n-am fi departe să o facem.

În definitiv, dacă sunt resurse, atunci ar trebui folosite în lupta împotriva lenei și a consecinței sale principale: prostia.

Filmul are trei părți, în total cca 30min. și ar trebui văzut cu cineva care știe engleză alături, dacă dvs. nu știți. Poate la un moment dat cineva va fi suficient de harnic să-l subtitreze.

Dacă e licitație, atunci încape loc de trucaje? În mod normal nu dar în lumea reală, da.

Ai mai mare nevoie casă când ești tânăr sau atunci când te caută popa să vadă dacă-i iese bugetul? Când ești tânăr, în lumea reală.

Ai nevoi financiare acute mai ales când ești bătrân? Nu, atunci când ești tânăr se întâmplă chestia asta.

Ar trebui să fie planeta curată, sau nu contează direcția în care îți faci nevoile.

De ce să meargă cei tineri la război? Ei au alte treburi. Ar fi interesant de înlocuit trupele din Afghanistan cu bătrâiorii care i-au trimis pe tineri acolo.

De ce nu este globul pământesc de la școală cu Polul Sud în sus?

Gravitația o fi reală sau ne face impresia că ceea ce vedem este real. Dacă de fapt ea e inversă, iar noi nu ne dăm seama?

Guvernele ar trebui să fie formate din oameni super-competenți? Aiurea, aia se întâmplă într-o altă lume; doar mergem la vot ca să subliniem că în lumea noastră reală, lucrurile se află într-o dreaptă orânduială, astfel de “derapaje” fiind imposibile.

Astfel, ar fi imposibil în zăpăcita aia de lume, ca întotdeauna mortul să fie de vină; principiul de a te afla în locul nepotrivit la momentul nepotrivit nu ar mai funcționa.

Fotografiile sunt de pe freshome.com, dintr-un articol cu titlul “Crazy Upside Down House in Germany”.

Nu ne e clar: cine e Crazy?

Arhitectura este un instrument pentru discriminare: bogat/sărac, puternic/slab, oraş/sat.

In piatra din care este facută arhitectura se capitalizează putere şi control peste generaţii. Mi-ar place să revăd statul într-un cort sau măcar într-o casa de lemn. Cât de greu a fost să împânzesti ţara cu instituţii: gări, şcoli, spitale, primării, biserici, din piatra şi să circumscrii arii întregi unor clădiri şi după nişte ziduri. Ce efort imperial, regal ,dictatorial sau comunitar. Ce deficit bugetar! Ce stat în piatră!

Ne apărăm între ziduri de piatră, ne expunem puţin mediului: ne ducem în weekend la munte, ne facem casă în suburbie, ne luam vacanţe în natura; facem ecoturism, mâncam de la supermarket bio, cel puţin pe vremea când duduia… economia era cineva.

La un moment dat am început sa ne facem parcuri, cam atunci cand am demolat şi ultimele incinte fortificate. Natura invadează oraşul, dar e instituţionalizată: e parc, gradină publică, gradină de iarnă şi botanică, e vegetaţie în aliniament, amenajată peisager. Natura ocupă chiar şi pieţele oraşelor într-un alt efort igienist.

Astăzi ne facem terase verzi, pereţi vegetali. Există specialişti în agrourbanism, agricultura hidroponica de faţadă şi vegitectură. Oare cât de mult pierde în prestanţă o institutie dacă este acoperită cu vegetatie, oare ne-am  pierde încrederea într-un guvern care se adună în aer ( nu la palat) la 5242m altitudine? ( http://www.hotnews.ro/stiri-international-6668973-video-guvernul-nepalez-tinut-sedinta-muntele-everest-pentru-atrage-atentia-asupa-incalzirii-globale.htm )

Dacă agricultura facea diferenţa fundamentală dintre oraş şi sat, atunci se pare că şi aceasta se estompeaza. Datele de la New York Sun Works spun ca exista îndejuns suprafaţă pe terasele imobilelor din New York încât să producă pentru cetaţenii acestui oras legumle necesare. Prin filantropie organizaţia menţionată au ecologizat o barjă pe care fac agricultura hidroponică fără emisii de carbon, fără consum de apă, fara deşeuri. ( http://nysunworks.org ).

MVRDV proiectează the PIGCITY în cercând să pună pe verticala producţia de porci a Olandei ( care depăşeşte de trei ori consumul olandezilor şi propabil chiar şi populaţia umană a acestei ţări) ( http://archilogy.com/pig-city-mvrdv/ ).

Azi ni se propune de la Columbia University ferma vertical ( http://nymag.com/news/features/30020/ ). Pe Facebook e musai să ai fermă virtuală în Farm Ville ( http://www.facebook.com/FarmVille ). Agricultura e noua socializare, de zeci de milioane.

Eu mă retrag la S.A.T. , adică Stare Alternativă de Trai.