Zilnic, omul trebuie sa faca fata problemelor legate de catastrofele hidrogeologice (eroziune, alunecari de teren, etc.) si nevoii de a dezvolta noi zone urbane, cai de comunicatii si in general nevoia de a folosi solul si terenurile care trebuie sa ia in considerare dezvoltarea naturala a habitatului. 
Fenomenele de dinamica ale pamantului sunt adesea in contrast cu activitatile desfasurate de om, activitati care au in vedere controlul eroziunii si consolidarea pantelor artificiale si naturale. 

Modul de abordare a problemei legate de conservarea solului nu va mai fi niciodata la fel, deoarece lucrarile efectuate de om s-au schimbat atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. O interventie redusa a omului in zonele de munte, o scadere a activitatilor agricole si o conservare constanta a solului nu vor mai permite o interventie brutala pe teritoriul pe care locuitorii au incercat sa-l imbunatateasca si sa-l dezvolte. 
Problemele legate de dezvoltarea hidrogologica sunt aceleasi: s-a semnalat o schimbare radicala in evaluarea prioritatilor si a modului de interventie , precum si a materialelor folosite. Acest lucru se datoreaza in primul rand nevoii de protectie a mediului inconjurator. 

Principiile de baza luate in calcul sunt: 

     eficienta solutiilor tehnice 
     armonizarea cu procesul natural 
     atingerea unui bun nivel de stabilitate 
     siguranta zonelor urbane 
     schimbarea minima a habitatelor naturale 

Cunoastem problemele legate de saracirea resurselor solului, dar cunoastem si metodele de rezolvare ale acestora. 
Conditiile de mediu s-au schimbat datorita modificarii calitative a interventiei omului. 

Criteriile de interventie adoptate se bazeaza pe parametrii de testare a compatibilitatii ecologice.