|
|
Scopul educatiei este de a inlocui o minte nestiutoare cu una deschisa.
-- Malcom S. Forbes |
|
| Online | Avem 15 vizitatori si 0 membri online
Bine ai venit, poti deveni membru acum.
|
|
|
|
|
Lemnul in constructii
Lemn stresat (I)
In cea mai mare parte a aplicatiilor practice, produsele din lemn sunt
folosite ca elemente liniare. Grinzile, stalpii, capriorii sarpantelor
sunt numai cateva exemple. In anumite situatii, elementele liniare au
marginile lungi prelucrate si sunt alaturate in asa fel incat este
obtinuta o forma aproximativa a unui comportament planar. Fara a face
calcule, inaintasii (sa nu le spunem stramosi, desi nu am exagera) au
intuit moduri potrivite de punere in valoare a elementelor liniare din
lemn. Nu este de lasat in afara atentiei faptul ca englezii denumesc
elementul structural prin cuvantul member
iar francezii denumesc o asemenea structura prin termenul ossature.
 Dintre toate eforturile posibile, vom neglija
cu o oarecare impertinenta torsiunea.
In general, la structurile traditionale, acest efort are o valoare
foarte mica, desi nu stim daca acest fapt este voit sau nu. De
celelalate eforturi ne ocupam in continuare si ar fi bine sa aveti un creion din lemn la
dispozitie. Sau o sipca flexibila. Oricum, ceva dupa care
sa nu va para rau -- s-ar putea sa distrugem elementul.
Sa vedem acum solicitarile (Figura "Solicitari
si efecte"):
(a) Incovoiere. Este produsa
de momente incovoietoare
aplicate la capetele segmentului de bara considerat. Remarcam
liniaritatea capetelor -- o ipoteza
de altfel;
(b) Efort axial
(intindere/compresiune). Prin intindere, elementul ar trebui sa
se dovedeasca destul de rezistent (aparenta care inseala). Prin
compresiune sanatoasa, veti obtine flambajul
(pierderea stabilitatii) relativ usor -- daca depasiti o anumita
limita, elementul cedeaza de-a binelea;
(c) Forta taietoare. Asa cum
am vazut in precedentul capitol (si cum stiam, oricum), lemnul este
format din fibre. Rezistenta unei fibre intinse este incomparabil mai
mare decat coeziunea dintre fibre. Despicarea lemnului este foarte
usoara in raport cu taierea lui in sens transversal. In primul caz este
doar firava coeziune care ni se opune, in al doilea caz sunt fibrele
cele care trebuie taiate (cum asezam butucul pe taietor?). In realitate,
in cazul elementelor de constructii, incovoierea pura nu exista.
Solicitarea suplimentara care o insoteste este cea de forfecare
(corespunzatoare fortei taietoare),
si acest tip de solicitare compusa
ne intereseaza in continuare.
 In afara tensiunilor
normale datorate incovoierii (M)[vezi
fibre scurtate si alungite], mai apar tensiuni
tangentiale, provenite din solicitarea de forfecare (Q). Reflectate prin eforturi ca
suma lor pe intreaga sectiune transversala, aceste tensiuni produc deplanarea sectiunii transversale.
Ea este cu atat mai accentuata cu cat raportul intre lungimea
elementului si inaltimea sectiunii transversale este mai mic. Evident,
ceva tensiuni pun la incercare coeziunea dintre fibre. Contrar
asteptarilor, aceste tensiuni "perverse" provin din forte taietoare.
Tensiuni tangentiale, deci [cauta la litera J in Dictionar articolul despre Juravski, ar putea fi de ajutor!].
Dar pentru a ilustra pe scurt ce se intampla, si sa incheiem
aceasta parte, sa consideram doua grinzisoare identice pe care,
suprapuse, sa le asezam pe doua reazeme la capete (Figura "Lunecare longitudinala"). Actionate
printr-o forta verticala, ele se vor deforma si vor aluneca (luneca) una in raport cu cealalta.
Daca vrem sa obtinem o rezistenta sporita la incovoiere, vom fi tentati
sa plasam un strat de adeziv intre ele. Avem suficienta rabdare, si
lasam adezivul sa se intareasca, dupa care supunem grinda "1x2" la o
incarcarea gravitationala din ce in ce mai mare. In cazul in care
am folosit un adeziv slab, acesta se va rupe, sistemul revenind
practic la vechea situatie.
Adezivul imaginat de noi nu este altceva decat coeziunea dintre fibre. Juravski a constatat singur ce
inseamna incovoierea in prezenta fortei taietoare. Si ca sa fie si
o parafraza bacoviana: Sunt singur,
si ma duce-un gand la lemnul din traversa!
Autor
dr. ing. Dan V. Turda
2004
|
|
| |
